Titlul paginii web

MELCII, locuitori neobisnuiti ai acvariului

Pestii nu sunt singurele vietatii care pot popula un acvariu de apa dulce. Alte specii le pot tine companie, acestea aducand putina fantezie vietii din acvariu.

Gasteropodele

Acvariofilii debutanti sunt deseori mirati sa constate ca, desi nu s-a introdus nicio specie de melci in acvariu, acesta a fost populat de o multime de astfel de creaturi, aduse odata cu plantele , fiind in stadiul de ou sau de puiet. Planorbis si Melanoides sunt melci foarte des utilizati in acvarii deoarece joaca un rol important in procesul de curatare al acestora, contribuind la eliminarea resturilor si a pestilor morti, precum si la aerisirea solului. Din punct de vedere estetic, nu contribuie la imbunatatirea imaginiii acvariului deoarece sunt foarte mici, unii dintre ei catarandu-se pe peretii acestuia doar in timpul noptii. Exista insa si unele exemplare de melci mari care merita sa fie tinuti in acvariu pentru frumusetea lor.

Ampullariidele

Cei mai cunoscuti melci dintre gasteropodele de apa dulce sunt Ampullariidele. Aceasta familie cuprinde intre 7-10 genuri si aproape 120 de specii. Genuride Asolene, Felipponea, Marisa si Pomacea sunt originare din America, Lanistes si Saulea sunt intilnite in Africa, in timp ce genul Pila face parte atat din biotopul african cat si din cel asiatic. Exemplarele de pomacea bridgesi, Pomacea cnaliculata si de Marisa cornuarietis sunt cele mai des intilnite in comert. Dimensiunile lor sunt spectaculoase. Cochilia rotunda a unui Pomacea bridgesi poate ajunge de dimensiunea unei mingi de ping-pong, in timp ce la Pomacea maculata, care este fara indoiala cel mai mare melc de apa dulce, cochilia ajunge de marimea unei mingi de tenis, recordul fiind de 15 cm in diametru. Melcii din genul Marisa au o cochilie in forma de disc, asemanator cu cea a melcilor Planorbis, dar mult mai impresionanta, deoarece poate masura 2,5 cm in diametru. Culorile variaza in functie de specie: corpul poate fi bleu-gri sau galben, cochilia poate fi dungata sau portocalie etc. Oricare ar fi originea lor, melcii Ampullaria traiesc in rauri sau in apele superficiale din zonele tropicale al caror nivel este afectat de-a lungul anului. Acesti melci sunt perfect adaptati mediului, fiind inzestrati cu un opercul, organ care inchide perfect cochilia, astfel incat pot dormi linistiti sau se pot afunda in namol in timp de seceta. O alta particularitate a acestor melci o constituie faptul ca pot respira la fel de bine si in acvariu si in afara acestuia. Unele specii isi pot improspata aerul din branhii si plamani fara sa paraseasca mediul acvatic, cu ajutorul unei trompe pe care o ridica deasupra suprafetei apei.

Melcii Ampullaria au nevoie de un acvariu nu prea adanc, cu solul format din pietris, in care sa existe 10 litri de apa pentru fiecare exemplar al carui diametru este 5cm. Acoperirea bazinului va impiedica calatoriile melcilor in afara acestuia, chiar daca pot supravietui mai multe zile in aer liber. Este necesar ca temperatura sa fie cuprinsa intre 18 si 28°C, valorile ridicate stimuland activitatea, cresterea si reproducerea melcilor. Iluminatul pe timp de noapte nu este necesar decat pentru observarea lor, melcii fiind mai mult sau mai putin nocturni, in functie de specie. Au nevoie de un mediu bogat in minerale, calciul ajutand la consolidarea cochiliei. Nivelul de nitrati trebuie mentinut in limitele rezonabilului, ca si in cazul unui acvariu cu pesti.

Ar fi gresit sa credem ca melcii pot intretine curatenia acvariului si a apei.

Desi ajuta la indepartarea reziduurilor, ei produc tot atat de multa mizerie, contribuind in mare masura la poluarea mediului in care traiesc. Asadar, schimbarea regulata a apei si curatarea solului sunt operatiuni indispensabile. Melcii din familia Ampullariide pot coabita cu pesti de talie mica, fiind luati in calculul densitatii populatiei din acvariu, in sensul ca un astfel de melc este echivalentul unui peste cu o lungime de 5 cm. Trebuie insa supravegheati pentru a nu fi deranjati de catre ceilalti locatari, care manifesta un interes prea mare pentru antenele lor, dar si pentru puii de melci. Unii melci consuma cu foarte mare placere din vegetatia acvatica, asa ca mentinerea lor intr-un acvariu cu plante, chiar si anubia, nu reprezinta o idee prea buna.

Alimentatia

Hrana acestor mici omnivori cu tendinte vegetariene este formata din legume (cu exceptia celor care se descompun repede in apa), carne, pelete pentru pesti, pesti morti si chiar alti pesti si ouale acestora, daca mancarea lipseste. Apetitul lor variaza in functie de perioadele anului, activitatea lor diminuandu-se toamna si iarna, chiar daca temperatura apei de acvariu ramane constanta. Spre deosebire de multi alti melci, Ampullaria nu sunt melci hermafriditi. Din pacate , determinarea sexului este destul de dificila. La aceeasi varsta, femelele sunt un pic mai mari decat masculii. Prezenta reprezentantilor de ambele sexe este necesara pentru reproducere, femela putand stoca spermatozoizii timp de cateva luni. Dupa o imperechere nocturna de mai multe minute, femelele elibereaza ciorchini de oua roz sau albe, care se vor intari in cateva ore. Cea mai mare parte a melcilor Pomacea si Pila depun oua aeriene. De aceea trebuie lasat un spatiu intre suprafata apei si capacul care acopera bazinul. Este posibil ca ouale sa fie adunate la adapostul altor locatari ai acvariului, fiind conservate intr-un loc umed. Melcii Marisa, Asolene, Felipponea si Lanistes depun oua adunate intr-o masa gelatinoasa si trebuie sa ramana acoperite de apa.

Ecloziunea are loc la temperatura de 25 de grade Celsis si se produc de la 2-4 saptamani dupa depunere, in functie de specie. Puii de melc sparg invelisul oului si se raspandesc in acvariu. Chiar din momentul nasteriilor. Mortalitatea este mare in primele zile, dar cei care supravietuiesc cresc repede si se pot reproduce cam dupa 5 luni.
Immagine_011-300x220.jpg
Escargot-300x210.jpg
Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "2823"
Partea de jos a paginii web
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one